BID, banca statului care nu concurează băncile. Cum ajunge finanțarea la IMM-urile și proiectele care nu o găsesc pe piața comercială
Pe baza discuției din podcastul 4Construct, avându-o ca invitată pe Teodora Petre, director executiv – aria comercială la Banca de Investiții și Dezvoltare (BID).
Cătălina Manoloiu (Miu)
Business Development Director
Un antreprenor voia să cumpere niște utilaje, iar banca i-a respins cererea. Dacă s-ar întoarce azi cu exact același proiect, neschimbat, ar avea șanse reale să fie acceptat. Diferența o face o garanție — cea oferită de Banca de Investiții și Dezvoltare (BID), banca de dezvoltare a statului, care preia o parte din riscul pe care banca comercială nu și-l asuma singură.
Despre cum ajunge finanțarea la firmele și proiectele care nu o găsesc pe piața comercială a fost cea mai recentă ediție a podcastului 4Construct, cu Teodora Petre, director executiv pe aria comercială la BID — descrisă drept puntea dintre băncile comerciale, IMM-uri și administrațiile locale.
Nu „încă o bancă de stat”
La înființare, BID a fost întâmpinată cu scepticism: ce nevoie are statul de încă o bancă? Răspunsul Teodorei Petre este că BID nu este, de fapt, o bancă comercială și nu concurează băncile comerciale. Rolul ei este să preia politicile publice și să le traducă în instrumente care susțin activitatea economică.
Non-concurența este „în ADN”, spune ea — o condiție explicită din decizia de ajutor de stat în baza căreia a fost înființată banca, aprobată de Comisia Europeană. BID este parte din sistemul bancar românesc, supravegheată de BNR, iar la baza intervențiilor stă un studiu de piață actualizat în 2024 împreună cu Banca Europeană de Investiții, care a identificat zonele unde economia are nevoie de sprijin.
Trei direcții strategice ghidează banca: creșterea accesului la finanțare pentru IMM-uri, finanțarea proiectelor viabile de importanță strategică și sprijinirea absorbției fondurilor europene — la care se adaugă asistența tehnică pentru IMM-uri și autorități locale.
Garanția de portofoliu: cum preia BID o parte din risc
Principalul instrument este garanția de portofoliu. BID are parteneriate cu 12 bănci care acoperă peste 95% din piață, plus IFN-uri. Băncile își păstrează propriile procese de analiză, dar primesc o garanție care acoperă până la 70–80% dintr-o solicitare.
Acest „element suplimentar” le permite să facă lucruri pe care altfel nu le-ar fi făcut: scadențe mai lungi, grafice de rambursare flexibile, avans mai mic la creditele de investiții, cerințe reduse de colateral — și, prin optimizarea costurilor de risc și de capital, un preț mai bun transferat către IMM.
Apetitul pieței a fost evident: la lansare, garanția de portofoliu a fost suprasubscrisă cu 180%, cu 17 instituții financiare care au depus cereri. Mecanismul are și o logică de multiplicare. Capitalul social al BID, de 600 de milioane de euro subscris de Ministerul Finanțelor, poate fi multiplicat de aproximativ șase ori, ducând expunerea maximă spre 3,6 miliarde de euro — la care un jalon din PNRR ar putea adăuga încă 100 de milioane.
Cum băncile pun și ele 30% lângă cei 70% ai BID, efectul în economie se amplifică. Doar pentru anul acesta, banca a planificat circa 6,2 miliarde de lei pentru finanțarea IMM-urilor.
Cum privește o bancă o cerere de finanțare
Cu 21 de ani în sistemul bancar, Petre demontează un mit: băncile nu se uită în primul rând la garanții.
Într-o structură de finanțare, garanția ar trebui să fie a doua cale de ieșire din tranzacție, nu prima.
Prima cale este viabilitatea afacerii. Finanțatorii se uită la experiența relevantă a antreprenorului, la echipa din jurul lui, la capacitatea de rambursare și la fluxul real de numerar. Tot mai mult contează și comportamentul din conturi și loialitatea față de o relație — clienții existenți sunt priviți altfel decât cei noi.
Contextul nu e simplu: rata de respingere a cererilor de finanțare în România este de trei ori mai mare decât media europeană, motiv pentru care BID, care gestionează bani publici, a calibrat un produs ce stimulează finanțarea, dar cu un risc asumat și controlat.
De ce finanțarea costă mai mult la noi
Capitalismul românesc are în jur de 35 de ani, față de tradiția de secole din Vest, iar recuperarea decalajului nu poate fi ruptă de contextul macroeconomic. Cu un deficit ridicat, țara se finanțează la costuri mai mari — exact cum o companie cu o situație financiară slabă primește un preț mai mare la creditare.
Aici intră și rolul instituțiilor financiare internaționale — Banca Europeană de Investiții, Banca Mondială, BERD — care aduc în piață instrumente la care România n-ar avea acces fără o bancă de dezvoltare. Pentru programe europene precum InvestEU este nevoie de o instituție locală care trece printr-un proces de evaluare („Pillar Assessment”); pe lângă BID, și FNGCIMM este evaluată astfel, ceea ce înseamnă două porți pentru următorul exercițiu de finanțare europeană.
Ce înseamnă concret pentru construcții
Construcțiile sunt sector eligibil pentru garanția BID — relevant într-o perioadă în care întârzierile la încasarea facturilor din relația cu entitățile publice blochează lanțul.
Aici BID poate interveni prin credite-punte pentru proiectele cu fonduri europene: banca finanțatoare plătește facturile pe măsură ce sunt emise, fără să aștepte venirea grantului, ceea ce accelerează încasările pentru furnizorii din construcții.
Apoi e problema utilajelor. Echipamentele de construcții sunt foarte specializate, cu o piață secundară care se formează greu, așa că băncile le acordă o valoare de garanție mică.
Exact aici garanția BID completează expunerea și poate transforma un proiect respins într-unul finanțabil. Iar pentru antreprenoriatul feminin — unde construcțiile stau la circa 12%, față de o medie națională de 33% — procentul de garantare urcă de la 70% la 80%, tocmai pentru a-l încuraja.
Rol anticiclic și efect holistic
Banii BID sunt rambursabili, nu granturi, iar rolul băncii este unul anticiclic: să intervină tocmai când incertitudinea crește și băncile devin reticente la risc. Este logica statului care „pompează” resurse în economie atunci când aceasta încetinește, în loc să se retragă.
Efectul urmărit este holistic: IMM-urile finanțate plătesc taxe care se întorc în comunitate, în timp ce proiectele administrațiilor locale — apă, canalizare, infrastructură — cresc calitatea vieții și atrag forța de muncă de care au nevoie tocmai firmele. „O spirală care poate să crească”, o numește Petre.
Sustenabilitatea intră în ecuație
Garanția BID vine și cu o condiție de mediu — principiul DNSH (Do Not Significant Harm), cu cele șase obiective ale sale.
Deocamdată înseamnă documentație suplimentară, dar, avertizează Petre, în doi-trei ani aproape toți finanțatorii se vor uita la acest aspect, pe măsură ce țintele României pentru 2030 și 2050 coboară în cerințe concrete pentru IMM-uri. Pentru o industrie cu amprentă mare, „înverzirea” devine, până la urmă, o chestiune de competitivitate.
Primul pas pentru un constructor
Sfatul concret este simplu: mergi la banca cu care lucrezi deja și întreabă de eligibilitatea pe garanția BID. Banca, nu BID — pentru că banca de dezvoltare nu lucrează direct cu IMM-urile, ci prin intermediari financiari.
Pe site-ul BID sunt listate toate băncile partenere, cu trimiteri către produsele dezvoltate împreună, și există un formular de contact pentru clarificări. Fiind o instituție tânără, care încă își construiește brandul, BID mizează pe această punte directă — și pe un mesaj final către antreprenori: într-o perioadă dificilă, un plan de viitor și o strategie de ieșire clară contează la fel de mult ca cifrele.
